miercuri, 2 septembrie 2009

ANA-EA

"Oamenii au relatii. Intre ei. Cate doi, de preferat de sexe opuse. Insa, mda, toti ajungem (cel putin o data in viata) la un moment dat in situatia in care trebuie sa spunem “stop”, “gata, s-a terminat”, “poate ar fi bine sa luam o pauza”, “nu mai suport”, “te iubesc, dar…”. Ce face o femeie in cazul asta? Pai, in primul rand va mai incerca pentru a N-a oara sa indrepte situatia, sa-L aduca pe drumul cel bun sau sa fie EA mai buna, sa-i arate LUI ca de fapt EI sunt de nedespartit, ca IMPREUNA pot trece peste orice, ca o cearta nu e destul, ca ei sunt mai puternici decat orice, ca trebuie sa comunice mai mult, sa se inteleaga reciproc, bla bla bla. Femeia nu poate sa renunte PUR SI SIMPLU . Si aici vorbim despre o relatie care s-a presupus a fi serioasa inca de la inceput, bazata pe certe sentimente si cu o durata de ceva timp. Femeia se simte datoare sa lupte pana la ultima suflare, sa dea tot ce are ea mai bun, mai de pret, sa sfideze soarta, sa mute muntii din loc, sa treaca peste 9 mari si 9 tari, mai ceva ca-n basme. Pentru o femeie, relatia in care a investit dragoste e cel mai important lucru din lume. Odata cu sprijinul conjugal vin si celelalte, echilibrul financiar, starea psihica, cariera. Daca primul se destrama, totul in jur se ruineaza si ajung sa nu mai conteze; cel putin pe perioada cat tine depresia. Si daca, la final, nici ultimele 1529 de metode de reconciliere nu au efecte pozitive femeia…dispare. Ori pentru ca asa crede ca-i va fi ei mai bine, ori pentru ca poate crede ca asa ii va fi lui mai bine. Depinde cine, ce si cat a gresit. Ce altceva ar mai fi de facut? Ce rost ar mai avea o incheiere ieftina si perimata? Ce cuvinte si-ar mai avea rostul sa se faca auzite? Oricum ochii care nu se vad se uita, zic unii. Asa ca, dragi barbati, in momentul in care despartirea devine iminenta sa nu va speriati daca din secunda 2 nu o veti mai vedea, sau daca nu veti mai stii nimic de ea, sau daca nu o veti mai gasi in locurile in care obisnuiati sa mergeti impreuna…Probabil e acasa, singura, lingandu-si ranile…pentru ca, nu-i asa, saliva vindeca si cele mai adanci gauri…"

Niciun comentariu: